Jurnal offline [V]
MARŢI [ziua 28]
O cafea, o ţigară, câteva minute de abdomene şi genuflexiuni... şi tot n-am chef de nimic. După prima perioadă îmi iau liber de la cursul de japoneză (mai am puţin şi adorm cu capul pe bancă, şi în plus de asta inima mea face mai urât ca personalul pe Transfăgărăşan). Mă întorc la cămin, frec menta o jumătate de oră, iar apoi mă hotărăsc cu greu să mă urnesc până la centrul medical... Doctoriţa îmi face o electrocardiogramă, îmi spune ceva în păsărească (...engleză?), îmi pune în braţe o cutie cu pastile şi îmi dă drumul... Mulţumesc frumos >_>
MIERCURI [ziua 29]
Japoneză, pauză, economie, stop. E Golden Week; până lunea viitoare avem liber la distracţie... Şi totuşi, în plin avânt mă loveşte un puişor de depresie care până seara se transformă într-o hidră cu o sută de capete. Norocul meu e că am un umăr pe care să plâng în linişte şi pace. Cu mult după miezul nopţii, hidra îşi ia tălpăşiţa... iar mie îmi iau câteva ore bune până când reuşesc să pun geană pe geană.
JOI [ziua 30]
În fine, a venit şi ziua pe care trei sferturi din cămin (minus vietnamezii) au aşteptat-o cu sufletul la gură ultimele două săptămâni: CUMPĂRĂTURI! Dimineaţa şi pe răcoare, eu, Morgan şi... uh... am-uitat-cum-îi-zice (nu daţi cu roşii, tipa e din Singapore şi are un nume crunt) pornim spre Umeda, iar din Umeda ajungem la noul mall din Namba, unde... dăm o tură, ne convingem că nu-i de noi şi plecăm cu coada între picioare să găsim un magazin ceva mai ieftin. Până seara, portofelul meu e mai uşor cu doi mani (20.000 de yeni, pentru necunoscători), dar pot să zic în sfârşit că am o garderobă mai de Doamne-ajută. În plus de asta, mi-am găsit pantofi. Între noi fie vorba, cred că am cumpărat singura pereche mărime 40 (dintre cele cu preţ acceptabil, bineînţeles) din toată Namba... plus două tricouri, o bluză, o pereche de cercei, o insignă, o plasă întreagă de CD-uri şi manga-uri la mâna a doua (inclusiv Disc-O ZONE :)), boxe şi o mie de alte fleacuri fără importanţă... iar viaţa e... aproape... frumoasă.
VINERI [ziua 31]
Astăzi se împlineşte o lună de când am venit în Oosaka... şi de multe ori am sentimentul că am nimerit din lac în puţ. Nu zic, cursurile sunt mai uşoare ca ABC-ul în chirilică; pe de altă parte însă, cred că sunt omul care s-a băgat în cele mai multe complicaţii (sentimentale şi nu numai) din tot căminul... deşi mă îndoiesc că mi-ar prinde mai bine să urlu de zece ori pe zi la colegii de etaj să facă linişte că învăţ (aşa cum face Martin) sau să scot nasul din cameră numai la cursuri şi la masă (ca Jin, de exemplu). Măcar am o viaţă... interesantă.
Trecând peste analize şi meditaţii retrospective, astăzi iarăşi nu se întâmplă nimic... cu excepţia faptului că eu şi Tomoya pornim spre Seven-Eleven* literalmente în miez de noapte şi ne rătăcim imediat pe străduţele care se îmbârligă în jurul universităţii. Nu că am avea altceva mai bun de făcut :)
* ...un fel de Carrefour mai mic şi deschis non-stop
SÂMBĂTĂ [ziua 32]
...În lipsă de altceva, mă urnesc din pat cu mult după prânz, peticesc o porţie de cartofi prăjiţi cu şuncă, iar apoi mă apuc să învăţ la economie. E linişte şi pace. Prea multă linişte şi pace.
DUMINICĂ [ziua 33]
Tipic românesc: nu că zic, dar vreau să spun – Golden Week a fost a-iu-rea. Aş fi preferat să adorm la cursul de economie decât să lâncezesc aproape o săptămână de dimineaţa până seara. Doamne-ajută (??!) că de mâine ne întoarcem la treabă.
...Seara, eu şi Erin ieşim în oraş împreună cu Tomoya şi gaşca, iar băieţii ne duc la un restaurant (ieftin) şi ne fac cinste cu o cină care ar putea să sature o jumătate de regiment. Apoi ne refugiem în parcarea unui Seven-Eleven şi pierdem vremea până aproape de miezul nopţii...
LUNI [ziua 34]
...Săptămâna asta o încep cu stângul: test la japoneză. Văd foaia triplu, dar reuşesc să mă descurc onorabil (la ce subiecte sunt, mă îndoiesc că i-ar pune probleme chiar şi unui japonez de clasa întâi primară). Timpul trece la pas de melc, iar când ni se dă în sfârşit libertate, nu am decât un singur gând: să dorm... Totuşi, mă îmbărbătez şi reuşesc să mă autoconving să stau trează până seara, altfel iarăşi o să mă uit pe pereţi la noapte.
Seara, Tomoya trece pe la noi în drum spre serviciu (omul ăsta are o energie de speriat, face trei part-time job-uri şi mai şi studiază chineza pe deasupra). Ceva mai târziu mă întâlnesc şi cu Takuya; facem o plimbare scurtă prin campus (timp în care am grijă să mă plâng cu lux de amănunte de aiurelile din ultima săptămână), apoi mă duc la nani. Mâine dimineaţă avem curs cu cea mai plictisitoare profă din Gaidai.
![[info]](http://p-stat.livejournal.com/img/userinfo.gif){kind=small}
bukaresuto) wrote,
...lene
