OTAKU FESTIVAL

Ediţia I

Bucureşti – Braşov, 2006

În fine, s-a întâmplat şi la noi: luna asta a avut loc primul eveniment de anvergură naţională dedicat fenomenului manga şi anime în România. Manifestările, reunite sub denumirea generică de Otaku Festival, au strâns un număr surprinzător de mare de participanţi şi s-au bucurat în acelaşi timp şi de o campanie de promovare în presă – ce-i drept, nu prea amplă, dar mai bună decât nimic.

Event log – 30.09 / 7-8.10

Festivalul a debutat pe 30 septembrie, la Centrul Cultural „Reduta” din Braşov cu o conferinţă de presă dedicată culturii anime şi manga, ocazie cu care a fost lansat şi primul număr al revistei Otaku. Revista a beneficiat şi de o prezentare pe retroproiector, însoţită de explicaţii detaliate oferite de Bogdan Gorgăneanu (Otaku) şi Ştefan Tiron (Megatron). Tot la Braşov s-a început seria proiecţiilor de AMV-uri (anime music videos) şi documentare legate de Japonia, iar mangashop.ro a contribuit cu un stand de manga la care cei doritori au putut să răsfoiască volume din serii ca Nana, Chobits sau Dragonball Z. La sfârşitul zilei s-au împărţit afişe, stickere şi insigne participanţilor. Evenimentele din Braşov s-au încheiat cu un party ţinut la clubul Hush-Hush.

O săptămână mai târziu, Otaku Festival a continuat la Bucureşti, în Sala Rotundă a Teatrului Naţional Bucureşti. Şi aici s-a prezentat revista, s-au făcut proiecţii de AMV-uri, documentare şi episoade din anime (Memory, Dokuro-chan, Fullmetal Alchemist etc.) şi au fost manga-uri de răsfoit. În schimb, afişele, stickerele şi insignele nu s-au mai dat gratuit, ci au fost vândute la preţuri modice, dar cu toate acestea s-au terminat aproape imediat. În afară de asta, participanţii au avut ocazia să se destindă în pauze la un joc de GO (joc ale cărui reguli au fost prezentate succint la retroproiector) şi s-au înfruntat pe cele câteva Play Station-uri din sală la un meci de Guilty Gear X sau Naruto, în a doua zi organizându-se şi un concurs de jocuri cu premii oferite de mangashop şi A+. În fine, în sală au fost expuse lucrările unor artişti manga autohtoni, cum ar fi Asra, InkaMon, Between, Uje, Kaeru şi mulţi alţii, precum şi câteva obiecte artizanale legate de cultura manga şi anime.

Şi la Bucureşti s-a organizat un party la teatrul urban Desant. Totuşi, party-ul nu a ieşit strălucit, îndeosebi datorită spaţiului care s-a dovedit neîncăpător pentru mulţimea de otaku veniţi acolo. De asemenea, au fost şi câteva nemulţumiri legate de muzică – deşi DJ Gojira se numără printre cei mai buni din ţară, mulţi dintre cei de acolo ar fi preferat să se asculte metal sau hip-hop în loc de muzică electronică şi drum & bass. Prin urmare, au fost mulţi cei care au venit, au intrat, s-au dumirit despre ce e vorba şi apoi au preferat să plece altundeva. Asta a fost. Să sperăm că la anul o să fie mai bine.

People say…

Acum că ştie toată lumea ce s-a întâmplat, să vedem care a fost impresia generală înainte, în timpul şi după festival. Întâi de toate, având în vedere că Otaku Festival a fost un eveniment fără precedent în România ca amploare şi mediatizare, e de la sine înţeles că cea mai mare parte a comunităţii de fani anime şi manga autohtone a fost entuziasmată de idee. Mulţi au fost dezamăgiţi după evenimentele din Braşov fiindcă se aşteptaseră la mai mult, deşi pe site se specifica programul detaliat pentru ambele oraşe. Mulţi au trecut însă cu vederea un lucru extrem de important, şi anume că, prin intermediul conferinţei de presă, reprezentanţii mass-media au luat contact pentru prima oară, într-un cadru organizat special în acest scop, cu fenomenul manga şi anime, ceea ce reprezintă o realizare extraordinară.

Referitor la ceea ce s-a întâmplat în Bucureşti, părerile au fost destul de împărţite. Unii au fost mulţumiţi că s-au putut întâlni cu alţi fani anime şi manga la un eveniment naţional şi au trecut cu vederea micile „bâlbe” (cum ar fi momentul în care calculatorul de pe care se proiectau AMV-uri a „crăpat” – să mai zică cineva că Microsoft „rulz” :P). În schimb, alţii au fost deranjaţi de aerul de „improvizaţie” (cuvânt citat dintr-o discuţie pe unul din forumurile autohtone) al manifestării: nu au fost suficiente locuri în sală şi s-a stat pe jos, proiecţiile au fost plictisitoare şi monotone, în zona cu PS-uri s-a stat pe perne şi nu pe scaune etc., etc. Acelaşi lucru este valabil şi pentru party, unde nemulţumirile au fost mai multe şi mai vehemente, de la preţul „piperat” pentru intrare şi până la lipsa de spaţiu pentru toată lumea. Nu trebuie însă uitat că evenimentul a fost organizat tot de fani şi că fanii respectivi au făcut tot posibilul ca lucrurile să meargă bine. Nemulţumiri vor exista însă întotdeauna, la fel cum întotdeauna va exista loc de mai bine.

În fine, nu cred că greşesc prea mult când spun că fanii anime şi manga din România vor aştepta cu interes ediţia viitoare a festivalului. Până atunci însă, să sperăm că vor fi organizate şi alte evenimente de gen, chiar dacă nu de o asemenea amploare.