*Side note: Happy New Year... etc.

De câteva luni încoace urmăresc cu interes activitatea diverselor organizaţii pentru protecţia animalelor. La un moment dat am aflat cu stupoare că doar în Bucureşti se cheltuie 8000 de RON pe cap de câine vagabond (sterilizare, vaccinare, ecuson unic etc., etc. - mă mir că nu le-au pus şi GPS încă). Altădată am citit că tot în Capitală activează peste 80 de asociaţii de protecţie a drepturilor animalelor şi că adăposturile pentru câini comunitari, pisici vagaboande, peşti de acvariu abandonaţi etc. sunt un adevărat vacuum pentru banii publici. Faza care a pus capac a fost reacţia autorităţilor (pe de o parte) şi a iubitorilor de animale şi nu numai (pe de altă parte) la moartea cetăţeanului japonez care a făcut atac de cord după ce a fost muşcat de un câine. Mai că nu s-a spus că vina era, de fapt, a japonezului, iar câinele a primit cuşcă separată şi doi îngrijitori personali în aşteptarea unei "judecăţi" ridicole şi aberante.

Mi s-a întâmplat nu o dată să intru în polemici mai lungi ca o zi de post cu aşa-zişi iubitori de animale. De fiecare dată am păţit acelaşi lucru: orice argument încercam să aduc în discuţie, mă izbeam inevitabil de acelaşi silogism* pseudo-sentimental: "Dar au şi ei un suflet, domnule!" Bun, au un suflet. Şi? Asta nu le dă dreptul să se plimbe liberi prin oraş şi să muşte în stânga şi în dreapta după cum le vine cheful.

Concluzia e logică şi directă: câinii vagabonzi sunt în plus. An de an se cheltuie miliarde de lei degeaba, în loc să se aplice o soluţie simplă, permanentă şi bună pentru toată lumea: eutanasierea. Aici ar fi bun un primar general care să nu se împiedice de câteva zeci sau sute de protestatari aerieni cu slogane siropoase şi răsuflate gen "Primarul asasin!". Avem aşa ceva? Da' de unde.

Pe de altă parte, presa face jocul sentimentaliştilor, prezentând câinii vagabonzi drept victime ale "cruzimii" şi "discriminării". Cireaşa de pe tort au reprezentat-o două articole din Libertatea. Articolul principal: Măcel în cartierul X - câţiva indivizi au împuşcat mortal mai mulţi maidanezi, care alergau "îngroziţi" de colo-colo, încercând "să se salveze" de la o moarte atât de "crudă". Pe aceeaşi pagină, puţin mai jos, în stânga: Un bărbat a fost castrat de un maidanez. Acum vă întreb sincer: care era victima aici?

În fine, în Bucureşti sunt cel puţin la fel de mulţi oameni care trăiesc pe stradă, în cutii de carton şi înveliţi în pungi de plastic. Nu-mi amintesc să fi citit în presă de vreo asociaţie care să militeze pentru dreptul acestor "suflete" (care, vorba vine, sunt oameni la fel ca noi şi sunt mult mai îndreptăţiţi la argumentul citat mai devreme). Probabil că dă mult prea multă bătaie de cap să ai grijă de oameni - aşa că sentimentaliştii preferă să lipească afişe cu câini vagabonzi pe stradă, să urle în stânga şi în dreapta "Asasinii!" şi să cheltuiască miliarde aiurea, în timp ce alţi oameni mor de foame şi de frig pe străzile din Bucureşti şi nu numai. Dar... ştiţi cum se spune: trăim în România, şi asta...

*silogism = argument fals sau neîntemeiat