MARŢI [ziua 21]

Azi e una din zilele alea în care nu se întâmplă nimic: cursuri, pauză de prânz, cursuri, net, mâncare, teme şi nani... Atât.

MIERCURI [ziua 22]

Nu am chef azi, nu am chef azi, n-am chef de nimic... Melodia cu care îmi încep ziua spune tot. Să le ia goanga de cursuri; îi trimit un mail dirigintelui, înghit o aspirină [am o migrenă mai mare ca mama Rusie] şi dorm până după-amiaza. Iar viaţa e frumoasă.

JOI [ziua 23]

Zi esenţialmente neinteresantă. Singurul moment notabil e demostraţia clubului de dans la care merg împreună cu tutoriţa mea, Eri (fiecare student străin are câte un tutor sau o tutoriţă dintre studenţii de la Gaidai). Cursurile sunt la fel de plictisitoare ca de obicei, iar seara nu se întâmplă mai nimic. Încă puţin...

VINERI [ziua 24]

Cursul de japoneză de dimineaţă e mai lung ca o zi de post, iar proful se hotărăşte cu greu să îşi ia tălpăşiţa abia la un sfert de oră după cele trei ore regulamentare. Azi e ultima zi în care se primesc plăţi pentru asigurarea de sănătate, aşa că după-amiază n-am de ales, îmi iau liber de la istorie şi alerg până la banca din Saito Nishi. Apoi, cu câr, cu mâr, ajung până în Umeda şi mă întâlnesc cu amicul meu din Tokyo, care – spre surprinderea mea – pare mult mai interesat să mă cicălească decât să ne distrăm împreună. Ceva mai târziu ne întâlnim cu încă un individ, iar apoi urmează o sesiune de cicăleală la dublu. Strâng din dinţi şi suport; am avut parte de cicăleală şi mai şi, şi n-am murit din atâta lucru. Totuşi, când ajung înapoi la cămin, parcă prind aripi.

Ca în fiecare vineri, la cămin se bea, se dansează, se fac şi se desfac prietenii şi combinaţii şi toată lumea se distrează. Petrecerea ţine până dimineaţă, iar la sfârşit, Tomoya şi gaşca** abia se hotărăsc să se dezlipească de noi.

* Azi a venit bursa! Nu se mai moare de foame! XD

** ...a se citi: gaşca de japonezi care s-a lipit de dormitorul nostru mai ceva ca scoicile de stânci XD

SÂMBĂTĂ [ziua 25]

După câteva ore de somn mă simt ceva mai bine, dar cu toate astea nu am chef de mare lucru. După prânz plec din nou spre Umeda, mă întâlnesc încă o dată cu amicul din Tokyo şi îmi iau o nouă porţie de cicăleală din categoria “nu-eşti-un-student-serios-şi-o-să-dai-chix”. Nu ştiu de unde până unde i-a venit ideea să facă pe mama şi tata (abia am scăpat de asta >_>), dar de data asta nu mai sunt în dispoziţia să înghit orice, aşa că discuţia se termină cu un “Haide s-o lăsăm pe mai târziu”. Apoi mergem la un restaurant coreean, ne întâlnim cu câţiva amici de-ai lui şi ne distrăm (relativ) până aproape de miezul nopţii. Reuşesc să prind ultimul tren spre casă şi mă întorc la internat... doar ca să descoper că gaşca s-a strâns din nou şi petrecerea e în toi. E a doua zi din Golden Week*** şi toată lumea profită de asta.

Din senin, Tomoya propune să dăm o raită până în Kyoto. Bineînţeles, el conduce****. În Kyoto e frig ca în mama Rusie, iar nimeni din grupul de non-japonezi (eu, Morgan, Neno şi Shao Yin) nu e pregătit pentru asta. Băieţii ne împrumută mie şi lui Shao Yin câte o jachetă (...lovit! :)), dar tot dârdâim până ne înghesuim la loc în maşină... cu un tip din Kyoto în plus :) La drumul de întoarcere ţinem un karaoke ad-hoc în maşină (geamurile rezistă), iar la cinci şi ceva dimineaţa luăm micul-dejun la un McDonald’s lângă universitate. Imediat ce ajung acasă adorm ca un bolovan...

*** Golden Week e un fel de vacanţă în Japonia, deşi n-am reuşit să înţeleg exact de când şi până când ar trebui să ţină...

**** ...mult mai atent decât ar face-o un european în aceeaşin situaţie; nici n-are de ales, săracul, fiindcă între Osaka şi Kyoto se întinde un lanţ întreg de oraşe şi orăşele...

DUMINICĂ [ziua 26]

Nici n-apuc să închid bine ochii că Mitsuko, o prietenă din Oosaka, îmi dă telefon ca să îmi spună că a ajuns în Bampaku Kinen Koen (unul din cele mai mari parcuri de distracţie din Osaka) şi că mă aşteaptă. Reuşesc să o conving să aştepte puţintel mai mult şi prind două ore de somn, după care o iau la pas spre Bampaku Kinen. Când ajung în parc, oboseala îmi trece ca luată cu mâna. Încerc câteva maşinării împreună cu Mitsuko şi Tomo (între care roata mare – oraşul se vede mişto de tot!, casa groazei şi o-chestie-în-care-te-uzi-fleaşcă - *cough* mai ales dacă refuzi pelerina care ţi se oferă din partea casei). Nu încercăm nici una din distracţiile “extreme” deocamdată; le lăsăm pentru data viitoare.

Seara, ruşii ţin o petrecere în celălalt cămin. Ca întotdeauna, eu, Aegi, Tomoya şi gaşca ne lipim şi noi la spartul petrecerii şi reuşim să înveselim atmosfera un pic, iar Morgan se face criţă (ca de obicei). Se pare că Tomoya mă place (...cu ăsta se fac trei :)). Ca să vezi.

LUNI [ziua 27]

Golden Week, zi liberă. Dimineaţa plec la cumpărături; apoi rămân în sala de studii până când un indonezian îmi atrage politicos atenţia că stomacul meu face prea urât ca să se poată concentra şi mă întreabă dacă vreau un senviş producţie proprie (...nu, mulţumesc >_>). Plec încă o dată la cumpărături, peticesc câteva sendvişuri şi viaţa e din nou frumoasă. Apoi trag un pui de somn (am mare nevoie) şi mă refugiez din nou în sala de studii. Asta e o ocazie excelentă ca să îl bâzâi pe Kim :)

După miezul nopţii, Tomoya şi gaşca ne fac o vizită scurtă (oamenii ăştia au o energie de speriat!), iar apoi toată lumea merge la nani. Mâine avem cursuri :(