MARŢI [ziua 42]

Dimineaţa avem cursuri cu profa de CCT. La capătul celor trei ore de chin, profa abia se hotărăşte să ne dea drumul. Majoritatea grupei e cu nervii făcuţi terci, dar nimeni nu are timp să se plângă; mai e puţin şi începe petrecerea noastră de bun-venit.

Eu şi Aigee întârziem puţin până să ne punem la patru ace. Nu pierdem mare lucru; aceleaşi discursuri, aceleaşi felicitări care au deja iz de gumă de mestecat învechită. După partea de început avem liber la mâncare tradiţională japoneză, facem poze cât cuprinde şi... ne întoarcem la cămin. După-amiază avem liber. Doamne-ajută. 

 
Randul de sus, de la stanga la dreapta: eu [la patru ace], una din fetele de la master, Betty, Jorje, Veronika, Gus, Danii; randul urmator - am-uitat-cum-il-cheama, Nishad, Chris, Francisco [Dalla / Francine :))], am-uitat-cum-il-cheama-II; randul de jos - celalalt-tip-din-India, Aigee :)


Eu si Chris, dupa petrecere... [cu multumiri pentru Shibata-sensei, care ne-a facut poza :D]


Nikki - tipul care nu s-a plictisit inca sa ma ceara in casatorie si sa fie refuzat de fiecare data... :))

MIERCURI [ziua 43]

Cred că am prins un puişor de "boală-de-mai"*... N-am forţă nici cât să mişc degetul mic de la piciorul stâng; prin urmare, azi îmi iau liber. Mai târziu aflu că şi Chris are aceeaşi problemă, şi nici Morgan nu arată prea bine. O fi vreo epidemie, ceva...

După-amiază îmi iau cărţile şi îmi mut bârlogul în sala de studii de la etajul doi. Până seara învăţ câteva zeci de kanji, iar apoi stau de vorbă cu Wataru (tip nou, poveste lungă) până târziu...

* "boala-de-mai" - depresie de primăvară/vară destul de des întâlnită în Japonia; universităţile şi companiile îşi încep lucrul în aprilie, iar toată lumea e fericită... până când entuziasmul primului contact cu viaţa din campus / locul de muncă dispare şi unii încep să vadă că viaţa nu e chiar aşa de roz cum pare...

Test, cursuri, prânz, istorie, şi, în fine... week-end. Seara, Nishad îşi sărbătoreşte ziua de naştere, dar lumea nu prea e în dispoziţie de petrecere... Mâine e ziua lui Morgan, şi toată lumea se aşteaptă la un chef cum n-a mai fost... :)

SÂMBĂTĂ [ziua 46]

În linii mari, toată lumea pierde timpul cu învăţat şi/sau nimicuri până seara. De la zece încolo începe nebunia; cum era de aşteptat, Morgan nu se dezminte: muzică bună, gustări cât cuprinde, băutură pentru toată lumea (de la suc şi apă plată la vodka-boom) şi, peste toate astea, lume venită din tot Kansai-ul: Kyoto, Nara, Kobe... Spre dimineaţă, un chinez face ce face şi sparge geamul de la intrare. Nimeni n-are idee cine şi de unde e tipul, aşa că trecem totul cu vederea şi sperăm ca supervizorul să nu se supere... prea tare...

Totul a inceput cu fructe si ciocolata...


Eu si sarbatoritul [Morgan]; in onoarea ocaziei, mi-am calcat pe inima si le-am lasat pe Aigee si Antonia sa se ocupe de machiajul meu... Ma mir ca nu s-a spart nici o oglinda >.>


Morgan si Kim... ["Viata e frumoasa :D"]


"Noi nu suntem normali, noi nu suntem normali..."

DUMINICĂ [ziua 47]

Abia apuc să pun geană pe geană, că Reilly şi Neno (pe care eu, Aigee şi gaşca i-am trezit cu noaptea în cap) apar la uşa mea cu câteva sticle de apă. Înainte să-mi dau bine seama sunt leoarcă, dar am şi eu o satisfacţie: am reuşit să îl pocnesc pe Reilly de câteva ori cu un pantof (pe nimerite...). Francisco o păţeşte şi mai şi; băieţii îl închid la duşuri o jumătate de oră...

Restul zilei îl împart între învăţat kanji şi somn; de mâine, o luăm de la capăt...

LUNI [ziua 48]

Dimineaţa, Abe-sensei e chiar mai stresat ca de obicei. După un test-fulger (la care dau chix ca ultimul ratat din Gaidai - WTF?!) urmează trei ore în care nu învăţăm mare lucru, apoi prânzul, apoi... din nou, linişte şi pace... până când seara îmi dau seama că încă am o nenorocită de temă de scris. Îmi vine să îmi dau cu ceva în cap. De preferinţă, cu ceva tare.

"Boala-de-mai" persistă...