MARŢI [ziua 49] Toată lumea detestă ziua de marţi, iar eu o detest mai mult decât toată lumea la un loc. Cursul de dimineaţă e mai nasol ca în alte dăţi, iar eu mă apuc de scrijelit paragrafe la întâmplare în caiet în timp ce restul clasei repetă în cor verzi şi uscate...

...trei de o parte, patru de cealaltă, desincronizare totală. Profei nu pare să-i pese, iar mie îmi vine să mă arunc prin geam - deşi mă îndoiesc că un protest stil Tarzan XXI ar rezolva mare lucru...

Seara fac un pariu tâmpit cu Kim. Ştiu că n-am nici o şansă să-l câştig, dar cel puţin am reuşit să-l ţin de vorbă la telefon un sfert de oră. Punct lovit :)

MIERCURI [ziua 50]

Mâine plecăm într-un tur de studiu în prefectura Tottori. Încerc să învăţ dinainte kanji-ii pe trei zile, dar mă dau bătută după primii patruzeci. S-o ia goanga, oricum am luat-o înainte cu manualul. Mai am puţin şi-l termin, iar la clasă ne-au mai rămas cel puţin şapte lecţii. Plictiseală...

JOI [ziua 51]

După o noapte agitată (împachetat, împărţit sarcini, schimb de poze şi carduri de memorie, bâzâit băieţii etc., etc.), n-am chef decât să pun capul jos şi să dorm. Afară e cuptor încă de dimineaţă; în schimb, în autobuze avem aer condiţionat, aşa că, gândind cu indulgenţă, pot spune că viaţa e, deocamdată, roz. Chris, Aigee şi Kim nu au prins locuri pentru excursia asta, aşa că am vaga bănuială că lucrurile n-or să fie chiar atât de interesante... bănuială care mi se confirmă după o jumătate de zi în care urcăm un deal, vedem o reproducere a unui castel din perioada Edo (am văzut vile mai mari şi mai interesante din perioada "şmecherii-fac-bani-iar-fraierii-stau-şi-îşi-plâng-de-milă"), aţipim în autobuz şi ne plictisim în restul timpului.

După ce ajungem la hotel, lucrurile devin puţin mai interesante: camerele sunt mobilate în stil (oarecum) tradiţional japonez, avem ceai şi prăjiturele pe gratis, primim o yukata (haină de casă japoneză) şi avem ocazia să experimentăm o baie japoneză comună (ofuro)... experienţă care, sinceră să fiu, nu mă încântă atât de mult pe cât mă face să simt acut complexul "nu-sunt-anorexică-şi-deci-nu-sunt-cool".

Seara avem parte de o cină (...cum altfel?) tradiţională. După câteva ore de stat în genunchi şi experimentat câteva zeci de feluri de mâncare din cele mai diverse (de la bucăţi de caracatiţă în sos cum-îi-zice la supă miso, tempura şi un ditamai crabul) mă simt ca un purceluş cu câteva zile înainte de Ajun. Urmează apoi un scurt moment de karaoke (eu şi Martin ne facem curaj şi încercăm şi noi o melodie), după care, în lipsă de altceva mai bun de făcut, toată lumea se duce la culcare...

VINERI [ziua 52]

Dis-de-dimineaţă începe să plouă; după canicula de ieri, răcoarea de afară e o adevărată fericire. Ne oprim o oră la Muzeul Perei din Secolul 20 (sau 20th Century Pear Museum, ca să nu sune chiar aiurea). Ca fapt divers, perele din Tottori sunt renumite în toată lumea (chiar dacă eu n-am auzit niciodată de ele până acum). N-am chef de nimic, aşa că dau o tură rapidă, văd ce e de văzut, iar apoi îmi iau o cafea şi mă refugiez la o ţigară.

Ceva mai târziu oprim pe malul Mării Japoniei şi găsim - Doamne-ajută! - un depaato de unde putem cumpăra mâncare ceva mai normală. După trăznăile mâncate ieri seara, un hamburger şi o Coca-Cola sunt o adevărată binecuvântare, iar viaţa e din nou frumoasă.

Spre prânz ajungem la dunele de nisip din Tottori... iar dincolo de dune începe marea. După un urcuş care face toate peripeţiile prin care am trecut până acum să pară o glumă şi un coborâş din care reuşesc să scap întreagă (...dacă nu v-aţi aruncat niciodată cu capul înainte de pe o dună de nisip, merită să încercaţi ;)), câţiva nebuni - printre care şi eu - se aruncă direct în mare... Apa e rece şi mai sărată ca o supă ardelenească, iar hainele mi se umplu imediat de nisip (că deh! cine s-a gândit să-şi aducă şi costum de baie?), iar apoi fac frigul în autobuz până acasă fiindcă n-am haine de schimb (i-am împrumutat jeanşii mei unei indience ca să nu-l omoare pe bietul Nishad, care a aruncat-o în apă... poveste lungă).

Seara, în căminul celălalt japonezii dau o petrecere house-techno-jungle. Eu, Lina şi Jenia suntem singurii gai-jini care rezistă până dimineaţă - chiar şi după câteva americance ne dau afară şi petrecerea se mută la noi în cămin. Iar viaţa e frumoasă :)

SÂMBĂTĂ [ziua 53]

Somn până după-amiaza, o tură de cumpărături în Namba împreună cu Aigee, o jumătate de oră de bâzâit lumea de la etajul trei... şi ziua se termină mult prea devreme :(

DUMINICĂ [ziua 54]

O zi... esenţialmente neimportantă, în afară de sesiunea-fulger de vodka-boom! de seara, pe terenul de sport...

LUNI [ziua 55]

Înapoi la şcoală ~ banzai! (da' de unde >.>). Nimeni nu e încântat să se trezească de dimineaţă, şi nici testul cu care Abe-sensei ne pocneşte în cap de la prima oră nu ajută prea mult. Restul zilei trece în ceaţă, iar seara apuc să îl bâzâi puţin pe Kim înainte să mă pun cu burta pe carte. Mâine - din nou CCT... :(