Saptamana trecuta am avut ultimul curs de economie [aleluiaaaaaaa! XD]. N-am habar nici acum unde vrea sa ajunga povestea [?!] asta, dar...

Partea I [link]
Partea II [link]

---

Bateristului îi mersese prost toată ziua.

Dimineaţa descoperise că cineva îi zgâriase maşina în parcare. La început nu se enervase. “Chestiile astea se întâmplă tot timpul”, îşi zisese în gând, examinând în acelaşi timp pagubele. Capota din spate arăta jalnic. Vopseaua de pe aripa stângă era franjuri. Bateristul simţise un firicel electric scuturându-i şira spinării. Iar când descoperise scrijelit mare pe capotă “FRAIERE!”, firicelul se transformase într-un acumulator de nouăzeci de volţi. Bateristul se înfuriase. Rupsese oasele câtorva cetăţeni care făcuseră imprudenţa să aibă de lucru în aceeaşi parcare, spărsese câteva parbrize, fumase o ţigară şi începuse să se simtă ceva mai bine.

Apoi, nişte mucoşi de la un garaj din apropiere îi spuseseră că trebuia să schimbe aproape toată caroseria. Cuiul – sau ce-o fi fost – trecuse prin vopsea şi zgâriase adânc tabla. Preţul era matusalemic. Bateristul îi pocnise cap în cap pe amândoi şi plecase mai departe. Pe drum îl bătuse gândul să se arunce în Dâmboviţa cu maşină cu tot. Ce rost mai avea să trăiască într-o lume de rahat? Putea la fel de bine să se înece într-un râu îmbâcsit de rahat. Rahat peste tot.

“Ce zi de rahat.”

O maşină îi tăiase brusc calea şi se oprise de-a doua. Şoseaua se blocase imediat, şi din toate părţile izbucniseră înjurături, urlete şi claxoane pe şapte voci. Bateristului nu-i plăcea gălăgia, aşa că ieşise afară să facă linişte. Când auzise sirenele poliţiei, culcase deja la pământ cel puţin o duzină de cetăţeni. Şoferul care pornise toată aiureala se aruncase de mult în Dâmboviţa şi încă mai zbiera sugrumat că nu ştia să înoate...