| Current mood: |  rushed |
| Current music: | Nightwish - Walking In The Air |
| Entry tags: | ratb |
RATB - Regia Autonomă de Ţepe Bucureştene
Mărturisesc deschis, a trecut ceva vreme de când capricioasa şi arhicăutata muză a creaţiei literare a binevoit să-i intru în graţii. După ce am petrecut câteva luni chinuite încercând să găsesc o inspiraţie cât de mică în de pe-acum fostul meu pseudo-oraş de reşedinţă Drobeta Turnu-Severin (zic „pseudo-oraş” fiindcă sus-amintita urbe se aseamănă mai degrabă cu o comună dezvoltată peste măsură), verva mi-a revenit subit după nici două zile petrecute în de pe-acum fosta capitală mondială a Frrrrancofoniei, Bucureşti. Aşa că, în după-amiaza zilei X, am dat drumul la persecomp (ca să fiu în ton cu trendurile actuale ale limbii române underground-iste), mi-am deschis editorul de texte şi m-am apucat de scris.
Sunt convinsă că obişnuiţii condeiului or să se întrebe – şi pe bună dreptate – cum se face că nici n-am pus bine piciorul în Micul Paris de odinioară şi mi-am şi regăsit inspiraţia. Trebuie să spun că, dată fiind originea mea semi-provincială, am numărat deja destule realităţi citadine care m-au făcut să ridic o sprânceană sau să strâng acru din buze. Care? Ei bine, lista lor e mai lungă decât proverbialul fir al Ariadnei, dar, din lipsă de timp, spaţiu şi inspiraţie creatoare (trebuie amintit că încă nu i-am reintrat întru totul în graţiile muzei), o să mă limitez la unul singur, şi anume autobuzele în care se merge pe principiul cutiei de conserve: venitul creşte proporţional cu numărul şi densitatea de călători pe mijloc de transport în comun… Deşi, dacă stau să mă gândesc mai bine, pretextul venitului aflat în legătură directă cu numărul persoanelor care merg cu autobuzul e destul de tras de păr; de cele mai multe ori, lumea preferă să aplice un alt principiu, cel al biletului reciclabil. Cum funcţionează? Simplu. Să zicem că cetăţeanul Y are de mers două staţii cu autobuzul Z. Om cinstit, Y îşi cumpără bilet, se urcă în autobuz şi… aşteaptă. Dacă e să ochească vreun ecuson de controlor, Y îşi compostează conştiincios biletul. Dacă nu, cu atât mai bine; omul nostru îşi vâră făţiş respectivul petic de hârtie în buzunarul de la piept, coboară unde are treabă şi ştie că data viitoare nu va mai trebui să îşi cumpere bilet…
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu o spun deschis: mi s-a acrit. De acum înainte o să merg pe jos*.
Bucureşti
2 octombrie 2006
* Vă daţi seama că e o dulce utopie, nu-i aşa...? :)
Repost de pe ssn.weblog.ro
![[info]](http://p-stat.livejournal.com/img/userinfo.gif){kind=small}
bukaresuto) wrote,
