Current mood:	ecstatic
Current music:	Thunderstorm - Avertizare
Entry tags:	concert, phoenix, umor

1 Decembrie în viaţa unui român obişnuit :)
! Long and boring post ahead. Read at your own risk :)

Mai e un minut şi 1 Decembrie va deveni 2 decembrie, de data asta cu "d" mic. România tocmai şi-a sărbătorit ultima zi naţională înainte de istorica "aderare" care face val după val de câţiva ani încoace. Iar eu, ca un român amărât ce sunt, mi-am început această zi semi-istorică în jur de unsprezece dimineaţa, când mobilul a început să-mi orăcăie suav la ureche. Reminder: deadline pentru SSN Designs.

Cum n-aveam nici un chef de muncă, am preferat să-mi aprind o ţigară, să-mi fac o cafea tare şi să frunzăresc cursurile de la IRP câteva minute. Apoi am pierdut timpul pe mess până pe la trei, după care mi-am înghesuit în geantă două doze de bere, mi-am înfundat căştile în urechi şi căciula peste căşti şi am luat primul autobuz care mergea spre centru.

La prima vedere, Piaţa Universităţii m-a dezamăgit puţin. Vânzătorii de cărţi erau tot la locul lor, câţiva curioşi se strânseseră în faţa scenei de la TNB, doi studenţi împărţeau pliante cu un entuziasm demn de o cauză mai bună şi restul lumii se învârtea de colo până colo fără nici o treabă. Aşa că am cumpărat o carte de istorie să am cu ce-mi umple timpul, am mâncat un cheeseburger şi o porţie de cartofi prăjiţi la Mac şi am luat-o pe jos spre Romană. De la Romană am ajuns cu metroul în Victoriei, din Victoriei în Aviatorilor, de la Aviatorilor m-am întors la Unirii şi apoi am luat-o iar spre jos spre librăria Eminescu. În fine, acolo am dat de un ofiţer leit Horia Brenciu care îşi pierduse cheile de la lanţul de la bicicletă şi rămăsese să o păzească şi, la nici cinci minute după, m-am întâlnit cu amicul pentru care venisem în oraş, de fapt.

După ce ne-am plimbat puţin, ne-am aşezat pe scările de la TNB, în dreapta, am ciocnit câte o doză de bere, am fumat câteva Seven Stars şi am îngheţat cot la cot au început artificiile. Stând chiar lângă locul de unde se trăgea, am avut o perspectivă destul de bună. Trebuie să recunosc, e prima dată când văd un spectacol de artificii de genul ăsta şi atât de aproape. A fost chiar fain :) În schimb, un sfert de oră după artificii am auzit cu bruiaje şi intermitenţe.

A urmat apoi un fel de cină în Cafe Dekko (un senviş şi o sticlă de nectar), un Pina Colada care m-a încălzit până în vârful urechilor (aveam nevoie :)) şi, în fine, am coborât din nou în faţă la TNB, unde Phoenix erau în plin concert. Având legitimaţie de presă de la Bullet, şi eu, şi amicul meu am reuşit să ajungem până lângă scenă, iar restul concertului a fost demenţial de-a dreptul :) În fine, am reuşit să iau autografe de la Nicu Covaci şi Ovidiu Lipan-Ţăndărică, am stat câte puţin de vorbă cu fiecare, iar apoi am luat-o spre casă cu RATB-ul, ochind în treacăt resturile de steguleţe, doze de bere şi ţigări de pe de-acum fostul gazon din faţa TNB.

Acum e 23:59, iar eu mă gândesc cu drag că duminică am atestat la limba japoneză şi n-am învăţat mai nimic. Deh... asta e. Noi să fim sănătoşi, că belelele curg oricum :)