| Odeena ( @ 2006-12-06 23:06:00 |
| Current mood: | |
| Current music: | Black Eyed Peas - Hey Mama |
| Entry tags: | chef, fjsc |
Ori la bal, ori...
...în taxi, rătăcind pe străzi şi străduţe, doar-doar s-o nimeri să dai din întâmplare peste intrarea în club Gate. Aşa s-a întâmplat ieri seară, când eu şi colega mea Adriana l-am fericit pe un şofer de taxi cu 20 de RONi, din care mai mult de jumătate i-am cheltuit absolut degeaba învârtindu-ne în loc.
După mai bine de trei sferturi de oră de rătăcit mai ceva ca liliacul la lumină am ajuns, în fine, în Gate. Atmosfera mi s-a părut OK din prima; în schimb, entuziasmul mi-a scăzut cu o treaptă după ce am aruncat o privire pe lista de preţuri şi am văzut că o Pina Colada sărea binişor de 10 RON. Cu toate astea, după ce m-am văzut aşezată la masă şi o Stella în faţă, viaţa a fost din nou frumoasă.
Primul moment muzical al serii a fost oferit de Alexandra Ungureanu şi Crush - care, între noi fie vorba, au fost chiar bunicei, cu atât mai mult cu cât n-au făcut "pleibec" aşa cum mă aşteptam. A început apoi concursul de miss şi mister cu o prezentare succintă a participanţilor, întrebări haioase şi un mic moment telenovelistic atunci când unul din candidaţii la mister şi-a chemat fosta prietenă pe scenă pentru un ultim (?) sărut de dragul vremurilor bune.
După prezentarea concurenţilor au urmat câteva melodii de corazon cu una din colegele noastre de an, un moment de umor semi-reuşit cu trupa de comedie Deko, proba de dans (unde iarăşi s-a lăsat cu mozol) şi, în fine, momentul pe care îl aşteptasem toată seara - mini-concertul trupei 15 Grade care au avut o prestaţie surprinzător de bună (şi acum am gâtul înţepenit de la cât am dat din cap atunci :)). În fine, s-au anunţat miss-urile şi mister-ii. Evident, ierarhia a lăsat loc la dispute aprinse legate de cine şi de ce [nu] merita să câştige. Toate acestea au fost însă repede uitate atunci când primele beat-uri de house au dat tonul la distracţie. Apoi... am dansat până n-am mai ştiut de mine*.
Cheful s-a spart undeva pe la patru dimineaţa, iar ultimii curajoşi au părăsit clubul spre dimineaţă. Cât despre mine, eu şi amicul Andu ne-am strâns bagajele şi am plecat cu viteza unui supersonic imediat ce din boxe au început să se audă acorduri de manele.
*NB: Cred că a fost prima dată când mi-a ieşit şi mie dansul din buric relativ aşa cum trebuie :))