Ieri noapte (...dimineaţă? :), i-am promis amicei S. că o să scriu un articol despre primul lucru frumos pe care îl văd când mă trezesc de dimineaţă. Apoi mi-am văzut de treabă, am adormit pe la... (OK, trecem peste asta, oricum nu contează), iar primul lucru dacă nu frumos, cel puţin simpatic pe care l-am văzut când m-am trezit dimineaţa a fost... bocancul drept.
(Nu, nu glumesc. Având în vedere că am adormit pe covor şi cu teancul de cursuri de la ITC în braţe, de ce altceva puteam să dau cu ochii dimineaţa? În nici un caz de un cer albastru ca în poeziile lui E3... şi oricum azi a fost înnorat :P).
Sus-amintitul bocanc m-a umplut de amintiri frumoase... Până la urmă, ce alt bocanc se mai poate lăuda că a străbătut o jumătate de Europă? Ce alt bocanc s-a plimbat pe plaja Mării Nordului la Oostende şi a Mediteranei la Giulianova? Ce alt bocanc s-a căţărat pe Colosseum şi a fost cât pe ce să alunece (cu tot cu posesor) în Dunăre la Budapesta? Ce alt bocanc a bătut de trei ori în asfalt în faţa Parlamentului Europei de la Strassbourg, în semn de salut...?
După aproximativ şaptezeci de secunde de contemplare meditativ-nostalgică, m-am dus să îmi fac o cafea. Presimţeam că avea să fie o zi "din ălea". - Tags:filosofeală, umor
- Dispoziţie:şi mai lene
 - Muzică:Aikawa Nanase - Snowfall
|