Ieri am avut parţial la TR*. Frunzărind - mai în glumă, mai în serios, mai cu "hai că mă apuc mâine-poimâine-răspoimâine..." - bibliografia, nu am putut să nu remarc câteva paragrafe de tot râsul, şi asta - culmea! - în cărţi care se presupune că te învaţă să scrii corect, clar, concis şi precis.

Prima hibă (şi singura pe care o voi aminti în postul de faţă) se lăfăie chiar în manualul de TR, la pagina 200, unde apare paragraful următor:

O ştire bună trebuie să întrunească numeroase calităţi: claritate, concizie şi acurateţe. Ele trebuie să fie, de asemenea, complete. Ceea ce nu înseamnă exhaustive. Ci doar că ele trebuie să ofere o imagine suficient de clară a evenimentului relatat, chiar dacă reporterul nu a reuşit să adune chiar toate informaţiile despre subiect până la predarea textului spre publicare. La aceste însuşiri se adaugă, sub presiunea unei concurenţe tot mai acerbe între media, rapiditatea. Ea este vitală pentru agenţiile de presă, posturile de radio sau de televiziune. Toate aceste calităţi se subsumează celei legate de obiectivitate şi verosimilitate.

La un asemenea text, un lingvist emerit ar avea nouă şanse din zece să facă atac de cord. Pe de altă parte, eu stau (încă) destul de bine cu funcţiile vitale, chiar dacă şi mie mi-a crescut puţin tâmpenia când am dat de un asemenea măcel.

Să o luăm, frumos, în ordine. Prima propoziţie e OK, exceptând cuvântul "numeroase", care vine ca nuca în perete. "Numeroase" e un adjectiv cantitativ nedeterminat, or calităţile amintite au un număr evident: trei. Cuantificarea ambiguă nu îşi are, deci, rostul.

Din a doua propoziţie aflăm că este vorba despre nişte [ca să fim în ton cu articolul] "ele" (durează ceva până să te prinzi că nu de calităţi este vorba, aşa cum ar părea la prima vedere, ci de ştiri). Autorul ignoră flagrant continuitatea logică a paragrafului, sărind brusc şi fără nici o lămurire de la subiectul singular "o ştire" la pluralul "ele". Dar treacă.

Propoziţiile a treia şi a patra ar fi putut foarte bine - şi chiar ar fi fost recomandat - să se constituie în propoziţii subordonate celei de-a doua, din moment ce atât "ceea ce", cât şi "ci" sunt elemente relaţionale caracteristice unei fraze şi foarte rar elemente introductive pentru o propoziţie de sine stătătoare. În afară de asta, repetiţia inutilă a cuvântului "chiar", deşi cu valori gramaticale diferite (componentă a unei locuţiuni conjuncţionale adversative în primul caz şi adverb în cel de-al doilea), este atât inutilă, cât şi deranjantă.

Propoziţia următoare aminteşte o altă însuşire: rapiditatea. Rapiditatea... cui? Din text reiasă că e vorba de rapiditatea ştirilor, deşi ele, săracele, n-au cum să fie nici rare, nici rapide, nici aşa şi aşa. "Rapiditatea în redactare şi difuzare" ar fi fost o formulare mult mai puţin ambiguă. Ca să nu mai vorbim de concurenţa acerbă între "media", cuvânt inexistent în DEX cu sensul menţionat de autor, care se referea, probabil, la "mass-media" sau la "mijloacele media".

În fine, ultima frază încheie stângaci paragraful amintind de o calitate (de fapt, două) căreia i se "subsumează" toate celelalte - "legată de obiectivitate şi verosimilitate". N-ar fi fost mai simplu şi mai elegant (ca să nu mai vorbim de inteligibilitate) să se spună simplu: "se subsumează obiectivităţii şi verosimilităţii? Asta, chiar dacă obiectivitatea şi verosimilitatea sunt două valenţe de sine stătătoare, care n-au prea mare legătură cu claritatea, concizia şi acurateţea amintite la început.

La sfârşit, să vedem cum ar arăta paragraful citat, rescris ceva mai "româneşte":

O ştire bună se caracterizează prin claritate, concizie şi acurateţe. Ea trebuie să fie, de asemenea, completă, însă nu exhaustivă, ci să ofere o imagine suficient de clară evenimentului chiar dacă reporterul nu dispune încă de toate informaţiile existente. Acestor însuşiri li se adaugă, sub presiunea unei concurenţe tot mai acerbe între mass-media, rapiditatea în redactare şi difuzare. Ea este vitală pentru agenţiile de presă şi posturile de radio sau de televiziune. Toate calităţile amintite mai sus se subsumează obiectivităţii şi verosimilităţii.

Nu-i aşa că e mult mai bine...?

[NB: Dacă domnii Ferenc Vasas şi Alexandru-Brăduţ Ulmanu se simt lezaţi în vreun fel de rândurile de mai sus, îi invit politicos să justifice prezenţa unui astfel de paragraf în manualul amintit.]

*Pentru neavizaţi, TR este prescurtarea de la "Tehnici de redactare"