Amicii mei îmi ştiu deja pasiunea pentru Haruki Murakami, unul din cei mai cunoscuţi scriitori japonezi contemporani. După ce am terminat toate cărţile lui Haruki traduse în limba română, m-am hotărât să mă apuc de opera unui alt Murakami, Ryuu, care nu are nici o legătură cu primul în afara unei bizare coincidenţe de nume. Prima carte de Ryuu Murakami pe care am citit-o, Albastru nemărginit, aproape transparent (mulţumesc, Sushena!), m-a şocat prin atmosferă şi prin veridicitate. A doua, pe care am terminat-o săptămâna trecută, în câteva ore, a fost În supa miso.

De la început trebuie spus că volumul nu are nimic de-a face cu arta culinară, aşa cum s-ar putea crede^*. În supa miso este un thriller get-beget, a cărui acţiune se desfăşoară în underground-ul industriei sexuale japoneze. Kenji este un liber-profesionist a cărui îndeletnicire principală este aceea de a îndruma vizitatorii străini veniţi în Tokyo în căutare de plăceri neobişnuite. Lucrurile merg relativ bine până îşi face apariţia Frank, un american bizar şi deloc plăcut, care îi cere lui Kenji să-i fie ghid pentru trei zile. Nu trece mult şi Kenji începe să îşi suspecteze noul client că ar fi autorul unor crime oribile petrecute recent în Tokyo...

În supa miso m-a surprins prin două aspecte: în primul rând, profilul psihologic al lui Frank, de o veridicitate şi o coerenţă surprinzătoare având în vedere caracterul lui neobişnuit, iar în al doilea rând, scenele-şoc descrise cu o acurateţe aproape patologică (aş aminti aici în special scena masacrului de la restaurant, pentru cei care au citit cartea, scenă care mi-a făcut pielea de găină deşi sunt obişnuită cu aşa ceva). Pe lângă asta, romanul oferă o stenografie a industriei plăcerilor din Tokyo care mă face să mă întreb încă o dată care este, de fapt, adevărata faţă a Japoniei: imaginea cosmetizată de "cea mai avansată civilizaţie de pe glob", sau realitatea plată şi decadentă care se desprinde din multe din volumele literaturii japoneze contemporane...

Înclin să cred că adevărul e pe undeva pe la mijloc. Până atunci, o să zic încă o dată "pas" la lectură şi o să mă apuc de învăţat. Vin parţialele... :(

* Japonezii sunt notorii deja pentru titlurile bizare pe care le dau cărţilor, serialelor, filmelor şi emisiunilor şi care de cele mai multe ori nu au absolut nici o legătură cu subiectul