...De astăzi până joi suntem în sesiune*. Dacă ar fi să fac un rezumat al ultimelor două zile dinainte de examen (sâmbătă şi duminică – cine worgu’ are chef de carte după o săptămână în care [aproape] toată lumea a tras mai ceva ca un cal de povară?!), rezumatul ar arăta cam aşa ~ SÂMBĂTĂ ~ trezit undeva după prânz, cumpărături în Senri-Chuou, întâlnit (mai mult din întâmplare, dar nu mă plâng :)) cu Takeyuki, plimbat până seara, film (Shrek III pwnz!), recapitulat structuri gramaticale (?!), pierdut vremea la calculator până spre dimineaţă, nani. DUMINICĂ ~ trezit undeva înainte de prânz (nu cu mult), mic-dejun la Mos Burger, mers în Shinsaibashi, club (...o să scriu un articol despre asta mai pe larg săptămâna asta – nu a fost cine ştie ce), cumpărături în America-mura**, întors acasă, panică (...relativ), re-recapitulat structuri gramaticale, întors în cameră, nani. LUNI ~ telefon de acasă undeva pe la 7.30, trezit, adormit la loc, trezit la 9.04, PANICĂ, plecat la 9.07, ajuns în sala de examen la 9.10, examen (jenant de uşor! ~ deşi e foarte probabil să-mi fi scăpat câteva karemisu [careless mistakes în engreză]) - etc. Joia asta vine examenul de kanji. Gramatica a fost flit; după kanji, în schimb, presimt că amândouă căminele or să aibă parte de zile negre...*** ...zOMG >.>
* ...deşi nu cred că cele două examene amărâte pe care le avem de dat se pot numi de drept “sesiune”... :)) ** ...vinerea asta ne-a venit bursa; vinerea viitoare, lumea o să înceapă deja să se plângă de bani... o.O *** ...pe de altă parte, dacă se întâmplă miracolul să iau peste 95% la amândouă examenele, se anunţă o petrecere privată la 2J-s XD | |
|
MARŢI [ziua 49]
Toată lumea detestă ziua de marţi, iar eu o detest mai mult decât toată lumea la un loc. Cursul de dimineaţă e mai nasol ca în alte dăţi, iar eu mă apuc de scrijelit paragrafe la întâmplare în caiet în timp ce restul clasei repetă în cor verzi şi uscate...
...trei de o parte, patru de cealaltă, desincronizare totală. Profei nu pare să-i pese, iar mie îmi vine să mă arunc prin geam - deşi mă îndoiesc că un protest stil Tarzan XXI ar rezolva mare lucru... Seara fac un pariu tâmpit cu Kim. Ştiu că n-am nici o şansă să-l câştig, dar cel puţin am reuşit să-l ţin de vorbă la telefon un sfert de oră. Punct lovit :) MIERCURI [ziua 50] Mâine plecăm într-un tur de studiu în prefectura Tottori. Încerc să învăţ dinainte kanji-ii pe trei zile, dar mă dau bătută după primii patruzeci. S-o ia goanga, oricum am luat-o înainte cu manualul. Mai am puţin şi-l termin, iar la clasă ne-au mai rămas cel puţin şapte lecţii. Plictiseală...
JOI [ziua 51] După o noapte agitată (împachetat, împărţit sarcini, schimb de poze şi carduri de memorie, bâzâit băieţii etc., etc.), n-am chef decât să pun capul jos şi să dorm. Afară e cuptor încă de dimineaţă; în schimb, în autobuze avem aer condiţionat, aşa că, gândind cu indulgenţă, pot spune că viaţa e, deocamdată, roz. Chris, Aigee şi Kim nu au prins locuri pentru excursia asta, aşa că am vaga bănuială că lucrurile n-or să fie chiar atât de interesante... bănuială care mi se confirmă după o jumătate de zi în care urcăm un deal, vedem o reproducere a unui castel din perioada Edo (am văzut vile mai mari şi mai interesante din perioada "şmecherii-fac-bani-iar-fraierii-stau-şi-îşi-plâng-de-milă"), aţipim în autobuz şi ne plictisim în restul timpului.
    
După ce ajungem la hotel, lucrurile devin puţin mai interesante: camerele sunt mobilate în stil (oarecum) tradiţional japonez, avem ceai şi prăjiturele pe gratis, primim o yukata (haină de casă japoneză) şi avem ocazia să experimentăm o baie japoneză comună (ofuro)... experienţă care, sinceră să fiu, nu mă încântă atât de mult pe cât mă face să simt acut complexul "nu-sunt-anorexică-şi-deci-nu-sunt-cool". Seara avem parte de o cină (...cum altfel?) tradiţională. După câteva ore de stat în genunchi şi experimentat câteva zeci de feluri de mâncare din cele mai diverse (de la bucăţi de caracatiţă în sos cum-îi-zice la supă miso, tempura şi un ditamai crabul) mă simt ca un purceluş cu câteva zile înainte de Ajun. Urmează apoi un scurt moment de karaoke (eu şi Martin ne facem curaj şi încercăm şi noi o melodie), după care, în lipsă de altceva mai bun de făcut, toată lumea se duce la culcare...
   
VINERI [ziua 52] Dis-de-dimineaţă începe să plouă; după canicula de ieri, răcoarea de afară e o adevărată fericire. Ne oprim o oră la Muzeul Perei din Secolul 20 (sau 20th Century Pear Museum, ca să nu sune chiar aiurea). Ca fapt divers, perele din Tottori sunt renumite în toată lumea (chiar dacă eu n-am auzit niciodată de ele până acum). N-am chef de nimic, aşa că dau o tură rapidă, văd ce e de văzut, iar apoi îmi iau o cafea şi mă refugiez la o ţigară.
Ceva mai târziu oprim pe malul Mării Japoniei şi găsim - Doamne-ajută! - un depaato de unde putem cumpăra mâncare ceva mai normală. După trăznăile mâncate ieri seara, un hamburger şi o Coca-Cola sunt o adevărată binecuvântare, iar viaţa e din nou frumoasă.
 
Spre prânz ajungem la dunele de nisip din Tottori... iar dincolo de dune începe marea. După un urcuş care face toate peripeţiile prin care am trecut până acum să pară o glumă şi un coborâş din care reuşesc să scap întreagă (...dacă nu v-aţi aruncat niciodată cu capul înainte de pe o dună de nisip, merită să încercaţi ;)), câţiva nebuni - printre care şi eu - se aruncă direct în mare... Apa e rece şi mai sărată ca o supă ardelenească, iar hainele mi se umplu imediat de nisip (că deh! cine s-a gândit să-şi aducă şi costum de baie?), iar apoi fac frigul în autobuz până acasă fiindcă n-am haine de schimb (i-am împrumutat jeanşii mei unei indience ca să nu-l omoare pe bietul Nishad, care a aruncat-o în apă... poveste lungă).
   
Seara, în căminul celălalt japonezii dau o petrecere house-techno-jungle. Eu, Lina şi Jenia suntem singurii gai-jini care rezistă până dimineaţă - chiar şi după câteva americance ne dau afară şi petrecerea se mută la noi în cămin. Iar viaţa e frumoasă :) SÂMBĂTĂ [ziua 53] Somn până după-amiaza, o tură de cumpărături în Namba împreună cu Aigee, o jumătate de oră de bâzâit lumea de la etajul trei... şi ziua se termină mult prea devreme :( DUMINICĂ [ziua 54] O zi... esenţialmente neimportantă, în afară de sesiunea-fulger de vodka-boom! de seara, pe terenul de sport... LUNI [ziua 55] Înapoi la şcoală ~ banzai! (da' de unde >.>). Nimeni nu e încântat să se trezească de dimineaţă, şi nici testul cu care Abe-sensei ne pocneşte în cap de la prima oră nu ajută prea mult. Restul zilei trece în ceaţă, iar seara apuc să îl bâzâi puţin pe Kim înainte să mă pun cu burta pe carte. Mâine - din nou CCT... :( | |
|
MARŢI [ziua 42] Dimineaţa avem cursuri cu profa de CCT. La capătul celor trei ore de chin, profa abia se hotărăşte să ne dea drumul. Majoritatea grupei e cu nervii făcuţi terci, dar nimeni nu are timp să se plângă; mai e puţin şi începe petrecerea noastră de bun-venit. Eu şi Aigee întârziem puţin până să ne punem la patru ace. Nu pierdem mare lucru; aceleaşi discursuri, aceleaşi felicitări care au deja iz de gumă de mestecat învechită. După partea de început avem liber la mâncare tradiţională japoneză, facem poze cât cuprinde şi... ne întoarcem la cămin. După-amiază avem liber. Doamne-ajută.
Randul de sus, de la stanga la dreapta: eu [la patru ace], una din fetele de la master, Betty, Jorje, Veronika, Gus, Danii; randul urmator - am-uitat-cum-il-cheama, Nishad, Chris, Francisco [Dalla / Francine :))], am-uitat-cum-il-cheama-II; randul de jos - celalalt-tip-din-India, Aigee :)
Eu si Chris, dupa petrecere... [cu multumiri pentru Shibata-sensei, care ne-a facut poza :D]
Nikki - tipul care nu s-a plictisit inca sa ma ceara in casatorie si sa fie refuzat de fiecare data... :))
MIERCURI [ziua 43] Cred că am prins un puişor de "boală-de-mai"*... N-am forţă nici cât să mişc degetul mic de la piciorul stâng; prin urmare, azi îmi iau liber. Mai târziu aflu că şi Chris are aceeaşi problemă, şi nici Morgan nu arată prea bine. O fi vreo epidemie, ceva... După-amiază îmi iau cărţile şi îmi mut bârlogul în sala de studii de la etajul doi. Până seara învăţ câteva zeci de kanji, iar apoi stau de vorbă cu Wataru (tip nou, poveste lungă) până târziu... * "boala-de-mai" - depresie de primăvară/vară destul de des întâlnită în Japonia; universităţile şi companiile îşi încep lucrul în aprilie, iar toată lumea e fericită... până când entuziasmul primului contact cu viaţa din campus / locul de muncă dispare şi unii încep să vadă că viaţa nu e chiar aşa de roz cum pare... JOI [ziua 44] Iarăşi "boală-de-mai"... plus un puişor de gripă care a început să bâzâie în cămin. Îmi iau liber încă o zi. Viaţa e oricum, numai roz nu...
VINERI [ziua 45] Test, cursuri, prânz, istorie, şi, în fine... week-end. Seara, Nishad îşi sărbătoreşte ziua de naştere, dar lumea nu prea e în dispoziţie de petrecere... Mâine e ziua lui Morgan, şi toată lumea se aşteaptă la un chef cum n-a mai fost... :) SÂMBĂTĂ [ziua 46] În linii mari, toată lumea pierde timpul cu învăţat şi/sau nimicuri până seara. De la zece încolo începe nebunia; cum era de aşteptat, Morgan nu se dezminte: muzică bună, gustări cât cuprinde, băutură pentru toată lumea (de la suc şi apă plată la vodka-boom) şi, peste toate astea, lume venită din tot Kansai-ul: Kyoto, Nara, Kobe... Spre dimineaţă, un chinez face ce face şi sparge geamul de la intrare. Nimeni n-are idee cine şi de unde e tipul, aşa că trecem totul cu vederea şi sperăm ca supervizorul să nu se supere... prea tare... 
Totul a inceput cu fructe si ciocolata...
Eu si sarbatoritul [Morgan]; in onoarea ocaziei, mi-am calcat pe inima si le-am lasat pe Aigee si Antonia sa se ocupe de machiajul meu... Ma mir ca nu s-a spart nici o oglinda >.>
Morgan si Kim... ["Viata e frumoasa :D"]
"Noi nu suntem normali, noi nu suntem normali..."
DUMINICĂ [ziua 47] Abia apuc să pun geană pe geană, că Reilly şi Neno (pe care eu, Aigee şi gaşca i-am trezit cu noaptea în cap) apar la uşa mea cu câteva sticle de apă. Înainte să-mi dau bine seama sunt leoarcă, dar am şi eu o satisfacţie: am reuşit să îl pocnesc pe Reilly de câteva ori cu un pantof (pe nimerite...). Francisco o păţeşte şi mai şi; băieţii îl închid la duşuri o jumătate de oră... Restul zilei îl împart între învăţat kanji şi somn; de mâine, o luăm de la capăt... LUNI [ziua 48] Dimineaţa, Abe-sensei e chiar mai stresat ca de obicei. După un test-fulger (la care dau chix ca ultimul ratat din Gaidai - WTF?!) urmează trei ore în care nu învăţăm mare lucru, apoi prânzul, apoi... din nou, linişte şi pace... până când seara îmi dau seama că încă am o nenorocită de temă de scris. Îmi vine să îmi dau cu ceva în cap. De preferinţă, cu ceva tare. "Boala-de-mai" persistă... | |
|
MARŢI [ziua 35]Profa de astăzi e adepta fidelă a metodei CCT-DP. Singura dată în care reuşesc să mă sincronizez cu ceilalţi şase tipi din clasă e imediat înainte de sfârşitul primei perioade, moment în care toată lumea simte miros de pauză şi dă tot ce poate, doar-doar s-o îndura profa să ne dea drumul mai devreme. După-amiază avem parte de un curs de geografie cât de cât suportabil, iar apoi de o oră jumătate cu dirigul, timp în care vorbim despre vreme, chirie şi Golden Week, mâncăm prăjiturele şi facem exerciţii de ascultare. Mai am puţin şi adorm cu capul pe bancă. Jenant de simplu.
...Seara, eu, Aigee, Chris şi Francisco facem o tură de cumpărături. Ăsta e de departe cel mai interesant moment din ultimele două zile – în special când una din vânzătoarele noi de la Speedo îi trimite pe furiş o bezea lui Francisco. Ticălos plin de noroc... :)
MIERCURI [ziua 36] Cursuri - pauză - cursuri - stop. Temă de casă. Mâncare. Internet. Întâlnire seara. ...sunt foarte, foarte tentată să spun că ziua de astăzi a fost mai plictisitoare decât rândul de mai sus...
JOI [ziua 37] Dimineaţa cursuri, după-amiaza liber, seara, karaoke şi parada modei la 1526. Mâine seară, eu şi Aigee ne ocupăm cu organizatul unei petreceri la parter. Deocamdată, singura mea sarcină e să peticesc un afiş şi să îl lipesc la avizierul de jos; restul... sper să se rezolve pe parcurs :) VINERI [ziua 38]La cursurile de dimineaţă vorbim despre vreme, Japonia, Vietnam şi - cum altfel - Golden Week. După un fel de prânz la cafeneaua din căminul nostru ne aşteaptă cursul de istorie... care - surprinzător sau nu - se dovedeşte a fi de departe cel mai interesant şi mai distractiv curs din tot ce am făcut până acum (chiar dacă nu învăţăm mare lucru). Surprinzător sau nu, petrecerea are un succes bunicel (având în vedere cantitatea limitată de băutură şi numărul şi mai limitat de japonezi pe metru pătrat). Kim se lasă convins să radă în sfârşit câteva beri (fapt care constituie de departe evenimentul principal al serii), Kiril se îmbată criţă (ca întotdeauna), Tomoya şi Yuuki ne fac o vizită, iar pe undeva pe la două şi ceva toată lumea se duce la culcare. A fost bine :) SÂMBĂTĂ [ziua 39] Ziua trece mai greu ca un personal peste muntele Everest... Seara, în schimb, face toţi banii. Eu şi Morgan plecăm cu Tomoya şi gaşca spre Nara... şi dar ne întoarcem după o oră şi ceva de condus pe un şir de străduţe unde maşina noastră abia reuşeşte să încapă. Ca să compenseze, băieţii ne propun să mergem la un drag race, ocazie cu care facem cunoştinţă cu câţiva din cei mai buni motociclişti din zonă şi avem parte de câte o bere gratis de cap la sfârşit. Iar viaţa e frumoasă :)
DUMINICĂ [ziua 40]Aproape toate grupele de limbă japoneză au test mâine... iar căminul nostru n-a mai văzut de mult oameni aşa studioşi. Vietnamezii îşi fac culcuş în sala de studii de la etajul doi, câţiva curajoşi urcă pe acoperiş şi înfruntă cuptorul de acolo, iar eu fac ture între sala de mese, cameră şi etajul trei şi reuşesc să bag la cutiuţă gramatica şi kanji-i pentru testul de mâine. Aşa cum spun băieţii de la Vama Veche, nu am chef azi... nu am chef azi...     LUNI [ziua 41]Dimineaţa, Asociaţia Internaţională a Fumătorilor e în criză acută de tutun, iar când Lina îşi face apariţia cu o jumătate de pachet de Mild Seven, toată lumea parcă l-a prins pe Dumnezeu de un picior... Testul e aşa şi aşa (până şi Bruno se plânge de subiecte, şi Bruno e cel mai bun din clasă). După un fel de prânz, toată gaşca o ia la picior spre primăria din Minoo. Astăzi e penultima zi în care ne putem lua permisele de şedere şi toată lumea (a se citi: vietnamezii şi restul lumii) ştie asta. Luăm autobuzul gratuit spre primărie (eu şi Aigee ne numărăm printre norocoşii care prind locuri înainte de invazia vietnameză), ne luăm permisele în primire, mâncăm câte ceva la un McDonald's şi avem parte de o cursă ca-n filme până acasă (axiomă: întotdeauna am rău de autobuz... chiar dacă şoferul parcă a coborât dintr-o revistă de modă [serios! XD]). În rest, linişte şi pace... | |
|
MARŢI [ziua 28]
O cafea, o ţigară, câteva minute de abdomene şi genuflexiuni... şi tot n-am chef de nimic. După prima perioadă îmi iau liber de la cursul de japoneză (mai am puţin şi adorm cu capul pe bancă, şi în plus de asta inima mea face mai urât ca personalul pe Transfăgărăşan). Mă întorc la cămin, frec menta o jumătate de oră, iar apoi mă hotărăsc cu greu să mă urnesc până la centrul medical... Doctoriţa îmi face o electrocardiogramă, îmi spune ceva în păsărească (...engleză?), îmi pune în braţe o cutie cu pastile şi îmi dă drumul... Mulţumesc frumos >_>
MIERCURI [ziua 29]
Japoneză, pauză, economie, stop. E Golden Week; până lunea viitoare avem liber la distracţie... Şi totuşi, în plin avânt mă loveşte un puişor de depresie care până seara se transformă într-o hidră cu o sută de capete. Norocul meu e că am un umăr pe care să plâng în linişte şi pace. Cu mult după miezul nopţii, hidra îşi ia tălpăşiţa... iar mie îmi iau câteva ore bune până când reuşesc să pun geană pe geană.
JOI [ziua 30]
În fine, a venit şi ziua pe care trei sferturi din cămin (minus vietnamezii) au aşteptat-o cu sufletul la gură ultimele două săptămâni: CUMPĂRĂTURI! Dimineaţa şi pe răcoare, eu, Morgan şi... uh... am-uitat-cum-îi-zice (nu daţi cu roşii, tipa e din Singapore şi are un nume crunt) pornim spre Umeda, iar din Umeda ajungem la noul mall din Namba, unde... dăm o tură, ne convingem că nu-i de noi şi plecăm cu coada între picioare să găsim un magazin ceva mai ieftin. Până seara, portofelul meu e mai uşor cu doi mani (20.000 de yeni, pentru necunoscători), dar pot să zic în sfârşit că am o garderobă mai de Doamne-ajută. În plus de asta, mi-am găsit pantofi. Între noi fie vorba, cred că am cumpărat singura pereche mărime 40 (dintre cele cu preţ acceptabil, bineînţeles) din toată Namba... plus două tricouri, o bluză, o pereche de cercei, o insignă, o plasă întreagă de CD-uri şi manga-uri la mâna a doua (inclusiv Disc-O ZONE :)), boxe şi o mie de alte fleacuri fără importanţă... iar viaţa e... aproape... frumoasă.
VINERI [ziua 31]
Astăzi se împlineşte o lună de când am venit în Oosaka... şi de multe ori am sentimentul că am nimerit din lac în puţ. Nu zic, cursurile sunt mai uşoare ca ABC-ul în chirilică; pe de altă parte însă, cred că sunt omul care s-a băgat în cele mai multe complicaţii (sentimentale şi nu numai) din tot căminul... deşi mă îndoiesc că mi-ar prinde mai bine să urlu de zece ori pe zi la colegii de etaj să facă linişte că învăţ (aşa cum face Martin) sau să scot nasul din cameră numai la cursuri şi la masă (ca Jin, de exemplu). Măcar am o viaţă... interesantă.
Trecând peste analize şi meditaţii retrospective, astăzi iarăşi nu se întâmplă nimic... cu excepţia faptului că eu şi Tomoya pornim spre Seven-Eleven* literalmente în miez de noapte şi ne rătăcim imediat pe străduţele care se îmbârligă în jurul universităţii. Nu că am avea altceva mai bun de făcut :)
* ...un fel de Carrefour mai mic şi deschis non-stop
SÂMBĂTĂ [ziua 32]
...În lipsă de altceva, mă urnesc din pat cu mult după prânz, peticesc o porţie de cartofi prăjiţi cu şuncă, iar apoi mă apuc să învăţ la economie. E linişte şi pace. Prea multă linişte şi pace.
DUMINICĂ [ziua 33]
Tipic românesc: nu că zic, dar vreau să spun – Golden Week a fost a-iu-rea. Aş fi preferat să adorm la cursul de economie decât să lâncezesc aproape o săptămână de dimineaţa până seara. Doamne-ajută (??!) că de mâine ne întoarcem la treabă.
...Seara, eu şi Erin ieşim în oraş împreună cu Tomoya şi gaşca, iar băieţii ne duc la un restaurant (ieftin) şi ne fac cinste cu o cină care ar putea să sature o jumătate de regiment. Apoi ne refugiem în parcarea unui Seven-Eleven şi pierdem vremea până aproape de miezul nopţii...
LUNI [ziua 34]
...Săptămâna asta o încep cu stângul: test la japoneză. Văd foaia triplu, dar reuşesc să mă descurc onorabil (la ce subiecte sunt, mă îndoiesc că i-ar pune probleme chiar şi unui japonez de clasa întâi primară). Timpul trece la pas de melc, iar când ni se dă în sfârşit libertate, nu am decât un singur gând: să dorm... Totuşi, mă îmbărbătez şi reuşesc să mă autoconving să stau trează până seara, altfel iarăşi o să mă uit pe pereţi la noapte.
Seara, Tomoya trece pe la noi în drum spre serviciu (omul ăsta are o energie de speriat, face trei part-time job-uri şi mai şi studiază chineza pe deasupra). Ceva mai târziu mă întâlnesc şi cu Takuya; facem o plimbare scurtă prin campus (timp în care am grijă să mă plâng cu lux de amănunte de aiurelile din ultima săptămână), apoi mă duc la nani. Mâine dimineaţă avem curs cu cea mai plictisitoare profă din Gaidai. | |
|
Încă din prima săptămână, eu, Antonia şi trei sferturi din cămin am ajuns la aceeaşi concluzie: cei mai mulţi dintre profii de-aici nu sunt cu toţi boii acasă. Nu ştiu dacă o atare situaţie e normală sau nu pentru Japonia, dar un lucru e sigur: cu o armată de profi care mai de care mai exotici care se străduiesc să ne bage ceva în cap, cursurile sunt oricum, numai plictisitoare nu.
Luaţi într-o ordine aleatoare, la Gaidai avem parte de: un prof de japoneză care predă la două universităţi şi e antrenor de fotbal în timpul liber (...care timp liber?), un prof de geografie şi cultură care ne face avanpremieră la speciile de gândaci şi chestii-cu-multe-picioare cu care o să avem de-a face la vară, un prof de mate cu identitate incertă (tipă...? tip...? greu de spus la prima vedere), o profă care predă exclusiv prin metoda CCTDP... şi multe alte specimene mai mult sau mai puţin neobişnuite.
Una peste alta, concluzia e clară: profii de aici la cel puţin câţiva ani lumină de imaginea de bau-bau chel, burtos şi cu catalogul în mână cu care m-am obişnuit în România... şi îmi place aşa :) | |
|
A trecut aproape o lună de când am început cursurile la Gaidai şi, până acum, singura mea nemulţumire e că materia de cursuri e de multe ori atât de uşoară încât mă duce cu gândul la clasele primare de acasă. Sunt zile în care învăţăm japoneză după metoda CCT (DP)*. Sunt zile în care ni se explică acelaşi lucru trei ore la rând, iar la sfârşit trecem încă o dată prin toată poliloghia înainte ca proful să plece cu conştiinţa împăcată că şi-a făcut datoria aşa cum trebuie. În fine, sunt zile în care poţi adormi liniştit cu capul pe pupitru în timp ce proful îşi vede liniştit de dizertaţie, iar dacă îi eşti simpatic primeşti şi un “Noapte bună!” şi un zâmbet lipit cu scoci. Iar situaţiile de genul celei de mai jos nu mai sunt de mult o noutate...
...Cursul de economie e mai plictisitor decât politica din Cuba. O privire la stânga, una la dreapta, ochii la ceas: încă două minute. Proful vorbeşte la viteză dublă. Cel puţin jumătate din grupă e cu mintea în Honolulu. Ăia care pricep ceva cât de cât se uită câş şi încearcă să aşeze totul în context, dar nimeni nu pare să aibă prea mult succes...
Una peste alta, la Gaidai nu e nevoie să transpiri prea mult; profii transpiră pentru tine – cel puţin deocamdată. Am vaga presimţire că în sesiunea de vară o să se lase cu rugăciuni, jurăminte şi tentative de suicid în masă; dar până atunci mai e ceva.
* Corul copiilor tâmpiţi – dirijează proful | |
|
| |
![[info]](http://p-stat.livejournal.com/img/userinfo.gif){kind=small}
bukaresuto's journal
